Şi dacă..

2a.m / Februarie, 27

___________________________

Marşul regilor adormiţi spintecă-n curând valea

Se-apropie prima şi ultima zi când marea

O să le fure ce-n suflet le-a fost dat şi scris

Şi-n stele şi-n lună, ascuns şi interzis.

 

Şi-atunci soare aprig o să se-nfăţişeze

Şi-n lume pruncii o să se-nfricoşeze,

Căci mamelor, pe veci, le va seca puterea

Şi laptele lor nu va mai fi dulce ca mierea.

 

Cu greu, pâmântul îşi va lega glasul de ape

Şi nu va şti pe cine şi de ce să mai îngroape,

C-o să-l blesteme şi-o să-l scuipe toată suflarea

Şi-o să-l cuprindă-n timp scurt neruşinarea.

 

Nimeni nu va şti de ce pădurea verde va rămâne

Sau de ce va vrea timpul, răbdarea ca să-i curme.

Dar negreşit, războiul regilor va lovi şi va trece

Scăldând la miezul nopţii o lună-n sânge rece.

 

Arabela B.

Anunțuri

„Stupid Cupid”

E acea perioadă a anului în care, involuntar, sunt rea, judec şi îmi vine să evadez undeva, unde 14 februarie nici nu există în calendare. Nu sunt o frustrată anti-love şi invidioasă pe cei ce-şi strigă „iubirea adevărată” cât mai mult, în mediul online şi nici un criminal în serie determinat să extermine toţi ursuleţii de pluş şi inimioarele MADE IN CHINA. ( no offence China – sunteţi talentaţi).

Sunt un om obişnuit care îşi verifică, dimineaţa, e-mail-urile, Fb şi Instagram şi observ că 10 postări din 11 sunt despre lenjerii intime pentru V-Day, ciocolată pentru V-Day, playlist pentru V-Day, programe speciale pentru V-Day, mâine sigur apar reclame cu „Mergeţi împreună la Veneţia!”, „Sărbătoreşte Sf Valentin pe Lună!”,  „Fă-o fericită! Alege Viagra anul acesta!”,  „Nu-i lua doar flori, surprinde-o cu diamante!”, „De V-Day pregăteşte-i o cină cu cele mai bune ciuperci de pe piaţă!” etc. Se va folosi imperativul mai mult decât îl vor folosi anul acesta sau toată viaţa, elevii de-a 8-a. ( Sper că nu cauţi, pe Google, ce a vrut să spună asta cu imperativul!? )

În mall-uri şi magazine mă împiedic de baloane şi balonaşe, inimi şi inimioare, buze şi buzişoare. Până la raionul de detergenţi sau vinuri mă hipnotizează acel Roşu ales pe sprânceană şi expus in all places şi mă trezesc căutând Aptamil şi Colgate deşi eu am venit special pentru o mască de păr. (Just saying)

Pe stradă, cupluri. Frumos. Îmi place. Se plimbă liniştiţi, în paşi de vals. Se mai pişcă, se mai alintă, mai dau motiv unei veterane să comenteze că „Tineretul nu mai are ruşine”, totul e sub control. Îmi dau voie să mă gândesc: „-până la urmă iubirea nu are nevoie de o zi a ei, iubirea e aici, cu ei şi cu alţii ca ei. Pluteşte la propriu şi la figurat, în aer, departe de tot ce înseamnă addicted to V-Day*.” Depăşesc uşor un cuplu şi aud: „Ea: – Sunt curioasă ce mi-ai luat pe mâine! – EL: Hihihîîm, ăă, ceva frumos.” Ştii acel moment în care vrei să intervii şi să faci o scenă de cel mai prost gust, nefiind treaba ta, doar pentru că nu îţi vine să crezi că pentru un moment ai crezut în aparenţe?! Mda, am mărit pasul şi dusă am fost. *Fapt real, ieri 13 februarie.

Şi scriu acum, la 02:13, astăzi, 14 februarie deja..

Cu ce este aşa special acest 14 februarie când îţi poate cumpăra ceva dulce, flori, diamante, odorizant de maşină, băutură, chiloţi, cărţi, prezervative, bilete de avion, genii de pluş, divorţul, un post de conducere etc, în oricare altă zi, nefondată pe niciun eveniment prevăzut şi neprevăzut?!

Dragi femei, urmaşe venusiene, de ce este nevoie de acest 14 februarie, ca să vă epilaţi şi să vă scoateţi lenjeria intimă, de culoare roşie, uitată într-un sertar prăfuit ( cumpărată în prag de un alt V-Day trecut) ca să îi amintiţi cu ce felină s-a cuplat acum 5 ani şi de ce meritaţi acel inel cu diamante pe care l-aţi văzut la T. în vitrină? De ce acum trebuie să îi gătiţi ceva special când in restul zilelor, poate chiar şi de Crăciun, aţi mâncat pe la MC, Souvlaki şi KFC?! Ce schimbare majoră se produce în viaţa voastră particulară dacă postaţi un Insta Story cu 3738201 de motive pentru care îl iubiţi şi sunteţi iubită, fix de 14 februarie?!  ETC

Dragi bărbaţi, cu rădăcini dacice sau spartane, de ce vă lăsaţi traşi de bicepşi şi duşi cu forţa la 50 shades of Grey, al treilea an la rând, ca mai apoi să vă reproşeze de ce nu puteţi fi ca Grey sau de ce dormiţi confortabil în timpul filmului?! De ce este nevoie să vă prefaceţi surprinşi plăcut, de boxerii cu Cupidon, făcuţi cadou de V-Day, când tot ce vreţi este să dormiţi confortabil, poate fără chiloţi şi cu siguranţă, nu roşii şi cu buzici pe ei?! Pentru ce recompensă grasă, vă alegeţi această zi de 14 februarie, să o cereţi de soţie, dacă e cel mai vulnerabil şi previzibil moment şi oricum nu o să-i cumpăraţi inelul visurilor pentru că este abia al doilea salariu pe anul acesta şi 300 de lei e un buget mult prea mic pentru aşa eveniment, un buget de care va fi conştientă şi probabil, deşi va spune „Da, iubi” ca să aibă ce posta pe Insta Story, nu o să se căsătorească cu voi, la final, pentru că nu veţi fi în măsură să o sprijiniţi financiar o viaţă dacă în inel doar atât aţi investit?! ETC

 

Eu cred că ar fi bine să mai reflectăm la ce simţim cu adevărat şi să facem ceva în privinţa asta zilnic, nu doar pe 14 februarie. Pentru că 14 februarie e fix ca o bulă de săpun: Creşte, străluceşte, o vede toată lumea şi se izbeşte de aer ( de realitate ) şi Puf! dispare lăsând numai umezeală în jur.

Funny Valentine Card  Anti-Valentine Card  Singles by RowHouse14

photo: @Pinterest.

 

Carieră şi-un pahar de whiskey

Înainte de toate, în această noapte de 31 ianuarie-1 februarie 2018, avem parte de o lună superbă şi e un eveniment unic în viaţa tuturor pentru că se va repeta peste 150 de ani, când vom fi adieri de vânt. Încurajez un moment de reculegere, afară, admirând-o şi petrecând puţin timp în singurătate deplină. bc7837f2085c4e03ccc89ed112715c58

photo: Pinterest Bloody Moon California

Dacă toată zăpăceala de Valentine’s se apropie şi cultul inimioarelor e în ascensiune, mi-am pregătit un pahar cu whiskey, piesa asta în playlist: https://www.youtube.com/watch?v=HfoyZ_xyZFM  şi m-am gândit la carieră şi la faptul că e singurul lucru de care îmi pasă în prezent. Nu sunt o femeie insensibilă, cred în conceptul de „familie” şi încurajez iubirea între doi oameni cerebrali şi curajoşi, dar nu se pliază şi pe nevoile mele chiar dacă am curaj şi sunt echilibrată. Cu toate că prioritatea mea este cariera, apreciez promovarea iubirii şi m-aş bucura să văd şi anul acesta, cupluri simpatice şi sincere, îmbrăcând cafenelele şi florăriile. Totuşi, expunerea asta sufletească ar trebui să fie promovată zilnic, cu sinceritate, în intimitate, consolidată şi luată în serios. Poate în război glumele mai sunt permise, dar în iubire nu ar trebui să fie.

Abatere de la subiect şi pentru alte cazuri: „Just sex” o să se transforme într-o aşchie dureroasă şi greu de îndepărtat. Prieteniile dintre sexele opuse nu sunt reale şi dacă cineva îşi închipuie că nu există viaţă după dezamăgire, se înşeală. Te refaci, îţi continui drumul, doar că nu vei mai fi la fel.

Revenind, hmm – dacă mă întreba cineva, în urmă cu 10 ani, cum mă văd la 24 de ani, aş fi răspuns următoarele: „mamă a doi copii minunaţi, soţia unui bărbat superb ( prima dragoste ), medic rezident şi fericită.” Am 24 de ani, sunt necăsătorită, am terminat Litere, am un job stabil şi „preţios”, sunt make-up artist, plină de proiecte de viitor, şi materialistă cu Eminescu din portofelul meu. „Niciodată nu e târziu” ar spune unii. Da, pentru medicină nu, nu este târziu. Medicina e mai plauzibilă şi mai accesibilă, bărbatul superb şi ai noştri copii sunt la loz în plic. Primeşte puncte cariera.

Am vrut să le am pe toate: sănătate, carieră, dragoste, familie, am vrut să schimb timpul, să înghesui un an în trei. M-am jucat cu imunitatea şi nu am luat în serios schimbările corpului. Am rămas blocată în alegeri, am încurcat planurile, nu am fost punctuală. M-am agăţat de oameni din prostie, din teama de a nu fi singură, din milă, din orgoliu, din răzbunare, dar când am iubit, am făcut-o din suflet, cu toate consecinţele asumate şi am realizat că aş fi ales acelaşi om la nesfârşit. M-aş fi luptat pentru noi, atât cu societatea şi cu destinul, cât şi cu mine însămi. Dar cariera primeşte şi restul punctelor pentru că de ceea ce îţi este drag nu prea ai parte. Poate cariera nu îţi ţine de cald noaptea, dar nu îţi poate spune că nu te poate iubi sau că nu te mai iubeşte.

Concluzionez pe zi ce trece că viaţa e imprevizibilă şi cum spunea şi Oana Pellea: „Când o ai, viaţa trebuie trăită, nu comentată. Nu o comenta nici pe-a ta, nici pe-a altora.” Eu traduc asta prin: inventează-ţi propriile reguli (nu şi în trafic), nu uita că eşti matur şi independent atunci când facturile vin pe numele tău, iubeşte din inimă şi sincer căci din interes o poate face oricine, călătoreşte, dar nu îţi neglija cariera şi sănătatea. (ordinea este aleatorie).

Savuros whiskey.

7a91e1e7ba3bab1f911c7ba2ed2540ee

photo: Pinterest

 

 

 

 

Absurdităţi


Dacă pleacă şi ultima rază de lumină

Şi întunericul îmi scaldă fereastra,

Atunci tu să te cobori din aştri şi să-mi calci pe gânduri.

Nu am putere să te mai alung şi nici nu am să o mai fac.

Am să îţi ţin de urât şi-am să te frământ în tăcere

Aşa cum şi tu mă iubeşti de ceva timp.

Arabela B.

Marmură


E o linişte precară şi-un aer mucegăit,

Se tot adună cuvinte nerostite până acum

În artera inimii tale decedate.

Ştiu că vei lăsa să treacă decembrie

Fără urme de regret,

Căci mi-ai distrus visul de a te avea

Şi m-ai sugrumat cu nepăsare.

Ce vei aduna de pe ale mele buze uscate?

În ce flori negre mă vei aşeza?

 

E o eternă aşteptare şi-o moarte rece mă cuprinde,

Se înalţă amintirile pe-o scară de praf

Luna plânge neîncetat şi cere

Un ultim meritat răgaz.

Dar ai aşteptat timpul domniei sale să se scurgă

S-o aşezi, cu laşitate, la capătul vieţii mele.

Ce vei spune lumii despre întunericul din umbră?

Ce-mi vei spune mie când, dincolo, te voi aştepta?

Arabela B.

Perspective şi introspecţii

Dacă se apropie finalul de an, atunci şi perspectivele se grăbesc să apară. Filozofic sau nu, 2017 a fost pentru mine, un an al schimbărilor şi al dilemelor.

Nu a început cum mi-am propus pe 31 decembrie 2016, dar parcă se termină mai bine.

Ştiu că nu sunt singura persoană ce-şi încropeşte un plan nebun la fiecare sfârşit de an, pentru a-şi depăşi limitele şi fricile sau pentru a-şi îmbunătăţi viaţa, dar prefer să cred că sunt un soi mai aparte când spun că nu urăsc lucrurile care nu evoluează cum mi-am propus, chiar dacă evoluează în rău.

Am scris mai des şi asta pare să fie de bine. Parcă am o bibliotecă, bine structurată, de trăiri şi puse pe ediţii. Deşi îmi plac secretele, nu vreau să fiu un mister în totalitate. Vreau ca oamenii să ştie ce gândesc, ce pot fi sau ce nu vreau să accept (într-o mică măsură). M-am axat mai mult pe poezie decât pe memorii şi m-am surprins plăcut. Nu am avut încredere în genul meu liric până în 2017. Acum îl îmbrăţişez mai des. Revin cu postări.

Pe plan profesional unele aspecte au rămas neschimbate, dar şi-au făcut loc şi alte opţiuni. Meseria de Make-up artist m-a fascinat din vremea în care nu aveam voie să fur celebrul creion negru, de ochi, al mamei pentru a-mi sărbători pubertatea. Diferite priorităţi au îngropat această pasiune ce a fost mereu în ascensiune, dar au scos-o acum şi au pus-o pe un piedestal. Aşa că…da, după muncă şi răsplata! Machior cu acte în regulă, păşesc încrezătoare în 2018. Probabilitatea ca acest blog să devină un beauty space cu informaţii şi promovări din aria machiajului, este una destul de mare, dar promit să nu înlocuiesc, în totalitatea, ideea de bază – aceea de a mă încredinţa lumii, fără perdea.

Point of view : *Am observat că mulţi nu ne oferă înţelegere, nouă, celor care avem acest riscant obicei de a scrie ce gândim, dar sincer nu văd de ce ar simţi că ne adresăm şi lor.

Eu sunt atât de liberă aici, în scris şi cuvânt, încât normalitatea lor mă lasă rece.

Back: *Terminarea studiilor superioare a fost o obsesie şi o povară, dar e ok. Pot să o iau de la capăt, oricând.

Am o plăcere neortodoxă pentru faptul că am reuşit să călătoresc mai mult, în acest an. Am descoperit că nu am trăit cu adevărat până când nu am finalizat un gând de călătorie. Nu e ca şi cum nu am mai ieşit din pătrăţica mea urbană până acum, dar gustul călătoriei abia anul acesta a devenit memorabil. De aşteptat să vreau mai mult în 2018, nu?! Intuiţia îmi spune că voi părăsi oraşul actual pentru o perioadă nedeterminată. Poate şi ţara.

La citit, am picat şi corigenţa. Oricât iubesc cărţile, am sărăcit în obiceiul de a citi seară de seară. Not good!

Stilul de viaţă sănătos nu a fost niciodată mai prost. A fost un an al abuzurilor culinare şi al încercărilor eşuate de a mă ţine de sală.

Planul personal a fost unul arţăgos şi am devenit mai selectivă. De la prieteni până la playlistul de weekend, de la complexitate până la simplitate şi calitate. And let’s see..hmm, love. Nein, es ist nicht gut. Acţiunile s-au complicat considerabil, dar ochii şi ora 1 a.m. nu au minţit niciodată! Lucrurile nespuse se simt mereu. Orgoliul e mare, dar pierderea e enormă. Nu pot închide rănile cuiva decât prin ale mele. Puterea de schimbare a situaţiei nu îmi aparţine. Muza mea e încăpăţânată. (Deep mood).

Analizând cele de mai sus, 2017 a fost majoratul minţii mele. Alegerile din acest an îşi lasă amprenta pe încă alţii cinci. Nimic de speriat, voi fi tot aici – alegând mai prost sau mai bine, călătorind şi citind mai mult, cufundându-mă în proiecte profesionale, lucrând la visul meu, renunţând la dulciuri şi acceptând febra musculară, onorându-mi prietenii cu încredere şi nu în ultimul rând, iubind acelaşi om dificil indiferent de consecinţe.  25395014_1732200753498488_5538367139654573830_o

photo: @arabelabacanaru

 

 

 

Un chibrit şi-un coş cu lemne

Am fost des întrebată dacă alegerile pe care le-am făcut în viaţă m-au mulţumit şi dacă aş putea să schimb ceva din trecut, ce anume aş schimba şi de ce.

Mereu am avut alt răspuns, altă perspectivă şi mi-am dat seama că nu este în regulă nestatornicia mea. Aşa că mi-am schimbat gândirea.

Imagine moon, stars, and night

Chiar dacă am fost sau nu mulţumită de alegerile pe care le-am luat, nu aş schimba trecutul. (Desigur, nici nu este posibilă această performanţă umană, dar la figurat contează mai mult decât la propriu, abordată ideea.)

Viaţa mea nu a fost simplă. Nu puţine au fost momentele în care am zis: „ De ce mie mi se întâmplă asta? Cu ce am greşit? Pe cine trebuia să ascult? Viaţa e imposibilă!”. Totuşi, în fiecare moment de cumpănă, am sfârşit găsind o soluţie şi nu pe cineva pe care să dau vina sau dezamăgire. Când iei viaţa în piept, singur şi la o vârstă relativ fragedă, nu prea ai asupra căror alegeri să reflectezi pentru a vedea cât de bune, sigure şi incomparabile sunt. Dacă am greşit, mi-am asumat şi am mers mai departe. Practic, nu mi-a păsat deloc de consecinţe, iar asta m-a salvat de la multe. Acest fapt nu este un apel la anularea conştiinţei sau a instalării nesimţirii. Este exact ceea ce ai nevoie în momentele gri: optimism şi mult umor negru. În viaţă, există „nu pot”, „nu reuşesc”, „vreau să mor”, doar din comoditate şi panică. Oho, câte astfel de suflete slabe sunt! Oameni dragi, treziţi-vă! Există soluţii pentru orice, există timp, există voinţă şi există control. Chiar dacă nu aveţi părinţii alături de voi, sunteţi firi introvertite, suferiţi de probleme financiare, sunteţi prinşi într-o iubire neîmpărtăşită sau nu vă găsiţi locul în lume, să fiţi laşi şi limitaţi nu este o scuză, nu este o soluţie. Este o prostie!

Luptă! Citeşte! Documentează-te! Află ceea ce te interesează! Foloseşte internetul într-un mod util! Leagă prietenii! Iubeşte pe cine vrea sufletul tău – nu ai nevoie de statut social, de bani, de un bilet câştigător! Pleacă atunci când simţi că ai terminat! Cumpără ce îţi place – dacă poţi, dacă nu, aşteaptă şi luptă să poţi cumpăra! Dacă sănătatea ţi-a dat şah mat – mulţumeşte pentru ceea ce ai, întotdeauna există mai rău şi mai bine şi trăieşte frumos până la sfârşit! Inspiră pe alţii, fă artă din ce ai! Nu judeca oamenii şi nu te crede superior, chiar dacă poate funcţia ta asta arată – luptă-te cu boala asta ca într-un război! Fii spiritual şi crede în ce vrei tu, dar crede! Mănâncă ce vrei, când vrei, cu măsură şi nu o să te plângi de greutate nici în plus şi nici în minus. Nu fi ahtiat după bani – rămâi uimit cât de puţine lucruri îţi sunt necesare să ai linişte.

Viaţa e un coş cu lemne. Fugi după scânteie şi aprinde ce-i frumos. O să-ţi fie cald la suflet şi o să luminezi orice. Las-o să se stingă când vine ploaia, nu când udă altul cu furtunul.

Photo: @weheartit.com